duminică, 2 iunie 2013

Iubire infinita

                        Iubire infinita...



Gata!M-am hotarat...voi pleca cu tine...undeva departe...departe de toti...sa descoperim infinitul...sa fim doar noi doi...pierduti prin univers...fara griji,probleme sau regrete.Nu!Stai!Nu se poate...de ce visam mereu sa ne izolam de lumea asta frivola?Cu ce ne-a gresit ea?Poate ca noi suntem aceia care ar trebui sa-i acordam un ragaz...sa ne departam putin de ea..sa poata „trai”,”visa”, iar apoi sa ajunga din nou sa ne „creasca”,ca pe niste copii nechibzuiti.
Iubitul meu...un lucru e sigur...in mintea mea nebuna esti doar tu...din prima clipa cand te-am vazut am descoperit ce inseamna viata: o lupta neinsemnata pentru infinit! Chinul nostru interior care ne ia totul...inclusiv puterea de a lupta...dar tu...tu faci ca totul sa aibe sens...totul tinde la infinit...acel infinit spre care ne indreptam dar pe care nu-l vom atinge niciodata...e prea sus...e prea maret.Ce e infnitul pana la urma urmei? O farama de speranta?O soapta?Un vis?Un adevar de nedeslusit?Un ideal aparte...sau doar un cuvant in mintea mea bolnava?
Oare soarele e menit sa ne lumineze viata la infinit?Nu oboseste...asa cum obosim noi asteptand sa rasara iar?Nu are nici un sens...STIU!Gandurile mele sadice preiau controlul...din nou si din nou.Continui sa ma scufund in lumea infinitului...pe care nu voi putea vreodata sa-l deslusesc...
„Iubirea e infinita”-asta-mi spunea vocea din capul meu cand te-am intalnit!Zambesti...esti fericit...dar eu unde sunt?De ce nu pot ajunge la tine?De ce nu-mi pot gasi calea spre vesnicie...spre iubire...spre IUBIREA TA?
Totul se mistuie cu fiecare clipa scursa...totul e in zadar...FARA TINE...TU insemni totul...TU esti ceea ce numesc eu INFINIT!De ce incearca sa ne tina departe unul de celalalt?Ei chiar nu realizeaza ca distanta nu ne poate lua ce avem in suflet?Ei nu stiu ca sufletul e infinit...asa cum nu vor afla ce inseamna a iubi.Poate nimeni nu stie...nici macar noi...poate doar ne amagim crezand ca traim acest sentiment si incercam sa scapam de singuratate.
Nu-mi dau seama ce ma doare cel mai mult...faptul ca nu te voi mai revedea vreodata sau nevoia de a astepta la infinit un semn de la tine?Uite asa ajung din nou de unde am plecat...intr-un INFINIT tragic,trist,tacut...care ma scufunda tot mai danc intr-o lume fara tine...intr-un vis mult prea ciudat.Am asteptam o mie de ani sa-mi dai un semn...sa-mi arati ca mai are rost sa continui aceasta lupta disperata....sau doar un cuvant...o soapta fara rost...dar tu...ai plecat...ai decis ca imi va fi mult mai bine fara tine....dar cine ti-a dat acest drept...de ce nu te-ai gandit la sufletul meu,care mereu e langa tine...te insoteste la fiecare pas...doar pentru ca e prins in acest INFINIT al vietii vesnice in lumea celor care si-au pierdut a lor fiinta...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu