luni, 29 octombrie 2012

O PAGINA DIN VIATA...


O PAGINA DIN VIATA...


18 Octombrie 2012...o zi ca oricare alta.Stau linistita in incaperea pe care o numesc des „camera mea”.Linistea e apasatoare...simt nevoie sa evadez din acest spatiu lugubru...Totul e atat  de...gol.Goala ma simt si eu  pe dinauntru...nu mai am incredere in nimeni...cu atat mai putin in mine...in gandurile mele sadice.E absurd...stiu...eu sunt absurda.Nu stiu ce vreau...nu stiu ce caut...nu stiu daca sunt fericita sau nu...dar nu simt nicio remuscare...nici un regret...nu as varsa nicio lacrima ...
Parca plutesc.Fascinant!Stau si ascult cea mai frumoasa melodie: LINISTEA! Dar cat va mai dura asta?Tind sa cred ca sunt captiva intr-o lume muta...poate e doar in mintea mea...nu...nu poate...ci sigur!M-am saturat de vorbele goale ale oamenilor...ce stiu ei?CE STIU EU?Acesti patru pereti parca vor sa ma invaluie in singuratatea lor...cine sunt?Unde sunt?Vreau sa ma trezesc!
De ce oamenii continua sa-mi scoata in evidenta defectele...de parca eu nu le vad deja...Ce absurd...aberant...o tampenie cum nu exista...Din moment ce cunoastem adevarata natura a oamenilor,de ce le cerem sfaturi si pareri?De ce riscam sa fim raniti?Poate nu sunt rai!Poate sunt doar sinceri si neintelesi.Poate incearca sa ne deschida ochii...Rai sau nu...cert este ca fara rautate nu exista bine...fara minciuna nici adevar...
De ce nu ma lasati sa dorm?De ce vrei sa ma doborati la pamant?Incerc sa ascult adierea vantului...dar nu-l aud!Cu ce am gresit eu...cu ce am gresit noi toti ca ne-am nascut in lumea asta frivola...cruda si nemiloasa.De ce nu ma lasati sa dorm?De ce tot continuati ale voastre jocuri necurate?Se poate?Macar cateva secunde...sa simt si eu sum e sa te detasezi de univers...
E simplu.Ignoranta!Nu mai pun la suflet vorbele voastre...gandurile voastre...ideili voastre sumbre...Nu ma mai puteti atinge acum.Lumea e a mea!Nu aveti putere asupra mea...sunt doar eu si restul lumii...
Ma prabusesc!Intunericul ma invaluie in ale sale valuri ametitoare.Spaima si haosul se abat asupra mea.Vad o raza de lumina in departare.Oare acolo sta ascuns norocul meu?Cand imi va veni si mie vremea sa devin cineva in lumea celor mari?Eu sunt doar un fluture nechibzuit in cautarea drumului spre cunoastere.Tormentul interior e singurul meu prieten...un suflet bland care incearca sa ma indeparteze de el...”De ce?”...”Trebuie sa te departezi de mine pentru a-ti fi bine...trebuie sa-ti gasesti calea...acesta e demersul lucrurilor, nu te speria...e adoar un vis...TREZESTE-TE!”
Deschid ochii incetisor.E o noua zi.Mie teama de ce va urma....Ce e sunetul acela asurzitor...nu se poate...latratul cainilor...se pare ca au vazut o pisica sau ceva.Nu...nu se poate!Pot auzi vantul si sunetul asurzitor al stropilor de ploaie care lovesc fereastra.Zambesc...Totul e limpede acum...SUNT LIBERA!Nu mai depinde de voi...ganduri rele.Pot face alegeri...mai ales greseli...dar totusi, sunt libera sa aleg!E nevoie de putina rabdare..timpul le rezolva pe toate...cu putin imbold din partea mea poate, dar macar o sa fiu eu...doar eu...cu miile de ganduri ce-mi strabat mintea...

Vise


                                                                 Vise





    Un duium de ganduri imi strabat mintea acum...Stau aici, lipsita de inspiratie, intr-un univers posomorat.As vrea sa pot evada, dar incotro sa ma indrept?Toata lumea ma respinge.Nu imi gasesc menirea pe acest pamant.Ar putea cineva sa ma inteleaga?Nimanui nu o sa-i pese vreodata.Cert este ca fiecare om e meschin cand vine vorba de propria persoana.Nu-mi pot da seama cum ii lasa inima sa fie atat de reci.
                Respecta si vei fi respectat.Ajuta si vei primi inzecit..Ce drept am eu sa judec oamenii?Niciunul.Chiar si cel mai rau si egoist om de pe pamant are un trecut,o familie si o inima.Probabil,inainte sa ne pripim cu pareri negative,ar tebui sa ne punem in situatia lui.
         Azi-noapte am avut cel mai nebunesc vis.Conduceam un autovehicul de mare viteza.Initial nu puteam detine controlul-acest lucru mi se intampla deseori in vise-apoi am preluat controlul si toata lumea era a mea.Era frumos...incredibil...de vis...o viteza nemaipomenita.Nicicand nu credeam ca pot zbura si in acelasi timp pot vedea lumea...intr-o singura clipita.Se spune ca e bine sa te visezi zbutand...Oare?Ai grija sa nu visezi cu ochii deschisi...s-ar putea sa te prabusesti si sa nadajduiesti in zadar.Asta am realizat abia apoi...cand mi-am pierdut aripile.Am cazut intr-un loc neobisnuit...dar familiar.Am incercat sa-mi gasesc drumul spre casa...dar unde e locul acela miserios pe care toti il numim CASA?Toate strazile imi erau cunoscute...totusi nu stiam pe unde s-o apuc.Acesta e doar nu vis...un vis in care traim cu totii.Ne apar o multime de oportunitati in viata...pe care sa o alegem?Nu stiu!Cine poate sti?Nici nu pot exprima in cuvinte ceea ce simt acum.Ce se va intampla daca nu o sa-mi gasesc drumul...calea spre succes?
Iar nu reusesc sa adorm...mie teama sa mai visez!Daca nu o sa ma mai trezesc vreodata?Daca eu visez acum si nu-mi dau seama?Deseori mi se intampla sa nu fac distinctia dintre realitate si absurd.E aberant.Stiu!Viata nu e un joc cinstit.Viata nu poate fi pacalita.Astept in fiecare zi soarele care nu apune...va puteti imagina, doar lumina, fara intuneric,fara pericole care ne pandesc la fiecare colt de strada?
As vrea sa fiu o stea...o simpla stea de pe cer...sa pot fi mai aproape de Dumnezeu.Asa ca visez...doar in vis pot fi cine vreau.As vrea sa-L intreb pe El cum ar fi fost viata mea daca m-as fi nascut in alte circumstante...Oare as fi fost mai implinita?Fara scandaluri?Fara certuri? Probabil NU!De ce ne e atat de greu sa realizam ca avem tot ceea ce avem nevoie chiar aici,langa noi...
Viata care o traim pare a fi un VIS1Dar oare cine viseaza?Raspunsul e simplu:NOI!Noi ar trebui sa fim cei care modeleaza cursul firesc al acestui vis,noi ar trebui sa fim cei care detinem controlul si sa facem ceva...sa realizam ceva....sa...nu stiu...ceva.Avem nevoie de o explozie in inimile noastre pentru a ne trezi simturile...mireasma florilor...adierea vantului...un cantec de dragoste...
Cand o sa fie satui oamenii sa se urmareasca ca Tom si Jerry?Cand vor termina sa se urasca si sa-si bage bete-n roate?As merge o mie de kilometri pentru a afla raspunsul la intrebarile mele irationale...dar la ce m-ar ajuta asta?Ma simt din nou captiva intr-un univers intunecat, sumbru...in care nu-mi gasesc locul.As striga dupa ajutor dar ce sanse sunt sa ma auda cineva?
Viata e grea.Pericolele ne inostesc pretutindeni.Daca as putea sa fac ceva...daca as avea puterea sa schimb lumea asta rea...Inca visez?Simt un gol in stomac...tinde sa ma invaluiasca in intuneric...frica...absurd.Ma prabusesc...nu mai am nici o sansa la viata!Incerc sa tip...cine o sa ma auda?Cine o sa-mi intinda si mie o mana de ajutor.Viata pare a fi un cosmar...cel mai cumplit cosmar.Incerc sa ma trezesc...dar nu pot!Ceva imi spune ca am o multime lucruri de facut INAINTE SA PLEC...
In acest loc-cald , bland,afectuos- am crescut puternica...am capatat o multime de sperante.Gata!Acum incepe misiunea imposibila!Imi voi schimba numele si voi pleca in alta tara...o sa fiu traficant de droguri sau ...Ironia sortii face ca menirea noastra in viata nu este de a fugi, ci de a infrunta orice ne iese in cale.In fuga ta zadarnica s-ar putea sa te impiedici...atunci a disparut...a disparut toata intrederea in fortele proprii...pe care, oricum, cand o dobandesti...altii ti-o distrug.Chiar nu isi dau seama cat de absurzi sunt ...sau cat de stupizi si egoisti ii determina cei din jur sa devina?Degeaba!Totul e in mintea noastra...totul e doar un VIS!