vineri, 19 martie 2010


Ce sunt lacrimile? Oare ele sunt doar niste picaturi de apa sarata


care ne arata suferinta sau, de ce nu, bucuria unei persoane? NU!

Lacrimile ajung sa "curete" sufletul oamenilor si bineinteles, al meu,

in situatiile critice sau pline de fericire; ne ajuta sa patrundem

adanc in noi si sa ne aratam noua insine ca suntem capabili sa simtim

ceva. Dar oare ce inseamna "a simti"? Ce simte o persoana? De ce

ajunge la lacrimi? De unde vin lacrimile ?



Oare aceste "notiuni" vor fi vreodata definite? Cine are dreptul si

puterea sa le defineasca? Oare noi ne cunoastem intr-atat incat sa

afirmam ca ne cunoastem? Exista vreo persoana care se cunoaste cu

adevarat ?



Mereu imi voi pune aceste intrebari si nu cred ca voi gasi vreodata

raspunsurile! Cand voi reusi sa ma "adun", sa-mi "adun" gandurile,

atunci poate voi gasi raspunsurile pe care le caut.



Acum, revenind la lacrimi, eu ma intreb : "Carei mame nu-I curge macar

o lacrima cand isi vede pentru prima oara pruncul? Sau cand il vede

facand primii pasi ?" Lacrimile sunt manifestarea sufletului. Oare

cand privim marea pentru prima data, nu plangem de bucurie ?



Dar, cum exista lacrimile bucuriei, asa exista si lacrimile de durere.

Oare ochii nostrii nu se umplu de lacrimi atunci pierdem o fiinta

draga? Oare o data cu noi nu plange si sufletul nostru? Ce ne poate

inunda mai adanc ochii decat lacrimile suferintei?



Si Fecioarei Maria i-au curs lacrimile cand si-a vazut fiul rastignit.

Oare exista om pe lumea asta pe care nu l-a incercat durerea? Si cum

se manifesta acea durere, daca nu prin lacrimi?! Sufletul nu se

usureaza de greutatea pacatelor atunci cand plangem? Inima noastra nu

devine mai buna, fiinta noastra nu se umple de caldura?



Cum Dumnezeu a creeat tot ceea ce ne inconjoara si omul, asa a creeat

si lacrimile care fac parte din noi, din fiinta noastra.



Ele isi au rostul lor, il ajuta pe om sa-si depaseasca situatiile

limita, sa-si purifice sufletul, sa-l spele de rele si sa-l inunde de

bucurie. Lacrimile apar de la nastere : noi ne nastem plangand si se

termina o data cu moartea. Cand suntem copii ele ne inunda mai des ca

niciodata fata : Care copil nu plange atunci cand isi pierde o

jucarie sau cand este certat de parinti? Care copil nu plange cand isi

rupe genunchii, atunci cand invata sa mearga ?



Asemenea copiilor, plang si batranii. Uneori cu lacrimi isi spala

neputinta, singuratatea.



Lacrima-simbol al bucuriei si al suferintei, este acceptata de noi

pentru ea inseamna purificarea noastra. De aceea, oameni, nu uitati ca

pentru a trai, avem nevoie si de LACRIMI.